eu
28 Iunie 2007eu plang la filme. si seriale. si stirile de la ora 5. plang la seriale chiar daca stiu ca nu e ultimul episod, deci nu are cum sa moara protagonista.protagonista care da si numele serialului. dar eu plang la seriale. si filme. si stirile de la ora 5. asta fac eu. de-aia nu ma uit la stirile de la ora 5. prea multi oameni care mor in cele mai stupide moduri. nu sunt foarte impacata cu ideea de moarte. si de-aia plang la filme. si seriale. si stirile de la ora 5. primul roman pe care l-am citit este Singur pe lume, de Hector Malot. Si atunci am plans cand a murit un personaj. Pacat ca nu mai tin minte cum se numea. Dar tin minte ca eram clasa a 4-a, ori in vacanta de vara inainte de a 4a, ori dupa, era trecut de 1 noaptea si eu stateam cu lanterna sub plapuma, citind Singur pe lume. Mi-era frica sa nu se trezeasca mama, sa isi dea seama ca eu nu dorm la ora aia. Si citeam cum a murit personajul, de frig. Si plangeam. Paragraful propriu-zis era scurt. Asa ca l-am recitit de mai multe ori. Asa ca plang si cand citesc despre oameni care mor. Plang cand citesc carti. Si la filme, seriale si stirile de la ora 5. Dar cred ca imi place starea asta. Altfel de ce as fi citit paragraful acela de mai multe ori? Altfel de ce nu ma uit doar la comedii? Aaa, si in viata reala. Da, si in viata reala plang cand moare cineva. Oricine. Serios, si cand mor babe de 90 de ani. Adica nu plang pentru orice necunoscuti. Dar la inmormantari nu ma pot abtine si plang. Cel putin acum cativa ani am plans la inmormantarea unei babe pe care nu o cunosteam, ceva ruda pe care o vazusem de 4 ori. Hmm, ciudat. Cred ca acum n-as mai plange la inmormantari. Cred. Probabil ca totusi as plange. Asa ca plang la carti. Si la filme. Si la seriale. Si la stirile de la ora 5 si inmormantari.
Aa, si inca o chestie. Nu stiu cum se zice crush in romana. Daca as sti as zice ca am multe crushuri. Si dintre cele mai tampite. Serios. Cei mai idioti si imposibili oameni…adica tipi, eu le gasesc ceva minunat si fermecator. Dar e destul de frumos cand sari ca tampita prin casa (la propriu) si razi singura. A observat cineva ca eu incep sa scriu cu litere mici si dupa putina vreme folosesc majuscule dupa punct? De ce? Cand incep sa scriu nu simt nevoia sa scriu cu litera mare cand incep o propozitie noua si apoi incep sa scriu cu majuscule fara sa-mi dau seama. Pana una alta eu ma duc sa invat ca deseara sa pot iesi sa ma relaxez, sperand sa ma intalnesc cu o persoana pe care refuz cu toata hotararea de care sunt capabila sa o numesc my new crush.
Am zis!
