[asa era, nu? da, asa era. ce dreptate aveai]
m-am trezit. ok, pana aici totul e in regula. m-am trezit cu speranta sa gasesc un mesaj pe mess. doar un idle afurisit. acum traiesc cu speranta ca, daca trec cu bine de ziua de azi, totul o sa fie bine. o sa fie din ce in ce mai usor, in curand nu o sa ma mai gandesc atat de mult, o sa ajung sa pot merge…acolo, fara nici o problema, fara teama ca o sa-mi aud inima facandu-se bucatele.
nu e ciudata si inima asta? traieste in iluzie, intr-o iluzie creata de ea. si cand se loveste cu 250 km/h de un zid, se face toata bucatele. mici mici de tot. dar nu se lasa nici atunci. se gandeste la tot felul de explicatii stintifico-fantastice, poate nu a vazut ea bine, poate a inteles gresit situatia. e masochista rau inima asta.
dar las’ ca vede ea, cand o sa i se spuna adevarul in fata (nu de alta, dar nu o sa se lase pana nu afla totul de la sursa)! atunci o sa vada ea. ce o sa mai faca atunci? la ce o sa viseze? ce iluzii o sa-si mai faca ea atunci??
ooo, dar ce proasta sunt! cum sa nu mai viseze? mereu viseaza. asta e firea ei. si o sa treaca si asta, si o sa vina altul, si iar o sa-si faca iluzii, si iar nu o sa fie nimic real, si iar o sa sufere.
iluziile dauneaza grav sanatatii….
ce nu te omoara te face mai puternic, dar…oare asa o fi? in momentul asta vreau doar sa supravietuiesc zilei de azi. si apoi mai vad eu cum o sa fie.
ce ciudat….e prima oara cand plang pentru asta…adica, prima oara cand plang pentru…hai zi, ce mare lucru!! …pentru…zi naibii odata, sa terminam si cu asta….e prima data cand plang pentru un tip! am mai plans pentru ca m-am simtit singura, am plans pentru ca nu exista nici un EL, dar nu am plans pentru un el concret.
aaa, azi stau acasa, aproape toata ziua. maine am olimpiada de engleza. ce fac eu toata ziua singura acasa?? de engleza nu am chef. de nimic nu am chef. am chef doar de el…sa-l ia dracu de el!!!!
( ce idioata sunt
. ma bucur, imi era dor.
si 
